Soulmates

We search vigorously for soul mates we can never find, the feeling bubbles down deep within driving us to search further than once perceived. We search for those who never really exist, ideas forged on romantic speculations, waiting for the ever perfect moment that never arrives. Hope is a virtue saved for the naive, yet reality only hurts us further, opening our eyes to the blinding lies.

Though our bodies have just met our souls feel like they've known eachother forever as if death wasn't strong enough to kill our love for one another we found eachother once again the way it was ment to be, when you promised me an eternity your words were true, for each shell we rid our selves of we return in another just to find eachother and pursue our eternal love cause when we die our love is what keeps us going when were together then we are immortal nothing can stop us, as long as we've got love then we can never actually die we are soulmates through love and hate through pain and hell our love could only get stronger.

We believe in soul mates for a reprieve, something to get us through the mundane drag of everyday life. To avoid the consequential truth that we may forever be alone.

Asculta mai multe audio Muzica

Donne-moi la main, embrasse-moi, mon amour...

Te iubesc atat de mult incat mi-e teama sa vorbesc, mi-e teama sa poate cuvintele mele se vor intoarce impotriva ta si te vor minti ele in locul meu.

Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu tine incat tot timpul cand vorbesc cu tine uit de unde sa incep si cu ce ar trebui sa sfarsesc...de fapt nu mi-au placut niciodata finalurile, doar inceputurile-mi par perle intr-un infinit albastru, intrucat continuarea este o poveste demna de a fii sacra si negandita de cineva ca mine.

As vrea sa-ti pot lua fiecare gand din mintea ta si sa-l prind de sufletul meu ca sa te pot avea mereu cu mine, o parte din tine aici langa mine...si fiecare particica sa ma completeze, sa-mi completeze fiinta adormita-n taina din profunzimea spiritului meu nestatornic.

Noaptea gandurile hoinaresc spre cel ce-l vor, te cauta infometate si lipsite de suflu, te cauta sa te-aduca aproape, sa te lege cu lanturile iubirii si sa nu mai poti evada oricat ai implora. Dulce abandon...Iubirea-mi egoista nu vrea sa te asculte, te vrea doar pentru a-l ei scop c-ascunde teama si singuratate.

Fara tine zilele nu au culoare, iar soarele-i trist in asfintit. Nici macar sufletul nu mai vorbeste cu mine, imi intoarce spatele cand incerc sa ma justific, sa ii explic. Nu mai vrea, asta-mi spune mereu si pleaca, rataceste singur departe de sperantele mele. Oare ii e mai bine asa?

Mi-e sufletul indurerat ca nu-ti pot tine trupul firav atunci cand iti e mai greu iar mana ta nu poate mangaia obrazul scaldat in lacrimi mute ce se joaca in ochii mei si canta cand de dor cand de iubire...soptesc in graba: e dor si doare...

Ti-as numara stelele din ochii tai si de fiecare data as saruta pleoapa care ma priveste numai cum un indragostit ca tine ar putea-o face, priveste dincolo de ce poate vedea si intelege dincolo de ce poate fii inteles.

Cand ma gandesc la tine toate cuvintele si sentimentele pornesc in hora sa te invrajbeasca, te vor in mijloc, sa te poarte departe intr-o oaza de nebunie in care sa-ti oglindeasca fericirea.

Iubirea-mi trece prin vene la fiecare pulsatie si te aud doar pe tine-n mintea mea, doar atingerea ta a ramas aceeasi acolo pe mana mea, doar atingerea pielii tale aprindere flacara vie in vidul sufletului, atingerea blanda a unui inger pazitor.

Si te astept pe tine mereu la granita dintre vis si realitate si revin acolo in fiecare noapte...uneori vii, alteori apare doar umbra ta in imaginatia mea, insa ziua vocea ta apare negresit, coloana infinita de comori.Insa noaptea, noapte esti doar al meu si-al gandurilor mele, la granita cu ochii tremurand de fericire si bratele tacute te astept din nou, mereu pe tine...caci tu mi-ai eliberat sufletul de mine..

Thanks for teaching me how to live

Una din cele mai mari prostii pe care le-ai putea face in viata este ca dupa inlaturarea unei persoane, sa incerci s-o inlocuiesti cu o alta. Toti oamenii sunt unici si speciali in felul lor... indiferent care este acela. Dar niciodata nu vei putea inlocui o persoana. O data ce ai cunoscut un om, in viata ta s-a mai creat un drum, care poate duce oriunde. Chiar daca in mijlocul drumului apare o bariera, nu inseamna ca nu o poti sari, ca nu te poti strecura pe dedesubt, sau chiar sa o ocolesti pe langa. Drumurile se inchid doar daca vrem noi asta, dar nu dispar, raman acolo. Chiar daca timpul trece, si praful se depune.

Daca iti spun ca "te iubesc", fii convins ca asa este. Nu o spun doar ca sa poti auzi tu aceste cuvinte de la mine... sa-ti satisfac o posibila curiozitate. Sunt mult prea mici sansele sa o spun din politete... dar sper ca daca vei auzi cuvintele astea din gura mea, sa-ti dai seama daca este adevarat sau o simpla politete.
Tu, oricine ai fi, sa stii ca ai locul tau special in sertar, indiferent de ce a fost, este sau va fi, si fii convins ca nimeni nu-ti va lua locul. Lucrurile, faptele si oamenii se iarta, dar nu se uita. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea pot altii sa faca mai bine, ci conteaza ceea ce poti sa faci TU.

Mi-as dori sa nu fie atat de complicat.
Mi-as dori sa imi pot da seama ce se intampla si ce anume simt, fara sa fac vreo greseala.
Iar daca mi-as da seama, mi-ar placea sa-ti impartasesc sentimentele. Cat si sa iau o decizie corecta, care sa nu afecteze pe nimeni.

Vreau sa iti multumesc pentru ca ai stiut pur si simplu ce sa spui, cand sa spui, cand sa pastrezi tacerea, cand sa-mi oferi un suras sau cand sa ma tii de mana pentru a nu cadea.

Tot ce am scris mai sus este pentru o persoana cu adevarat speciala ce nu a aparut de prea mult timp in viata mea, dar parca ma stie de cand am pasit pentru prima data singura pe pamant. Bunatatea si rabdarea acestei persoane au contat enorm. Este pentru cineva care merita o multumire din suflet.

TE IUBESC!

Primavara iluziilor

Ce ar fi daca toate noptile ar fi ca cele de primavara tarzie? Cu acel parfum de flori de mar si de tei, cu cer senin, plin de stele, cateodata si cu luna plina, cu acea banca de unde poti vedea perfect cum soarele ia incet foc printre norii uriasi. Cu acea mana care o completeaza perfect pe a ta, cu imbratisari patimase, cu mangaieri tandre... Ei bine daca ar fi toate noptile asa, ce farmec ar mai avea? Care ar mai fi magia momentului? Cateodata vreau sa ma pierd si sa raman pentru totdeauna in acele nopti care imi amintesc de ce inca mai respir. Nu vreau nici macar sa ma gandesc ca e o greseala faptul ca inca mai visez. O stiu si eu, dar atata timp cat visarea imi da inapoi bataia inimii atunci de ce mi-ar mai pasa de ceva.

Greseli...riscuri...pana la urma ce ar fi viata fara ele? Ce am mai avea de invatat daca nu am gusta putin si din ce nu e bine? Imi urasc ratiunea. Ea imi spune ca tot ce am spus mai inainte a fost necugetat si ca nu e bine ceea ce fac. O URASC! De aceea imi las mereu sufletul sa vorbeasca, de aceea ma implic mereu cu fiecare bucatica din mine cand fac ceva. Pentru ca ratunea nu e buna decat atunci cand vine vorba de stiinte exacte. Viata nu e o stiinta exacta. Viata inseamna a trai. A trai inseamna a simtii viata din plin. Atunci cum as putea face asta daca nu mi-as asuma si riscuri ?

Bataia inimii lui imi aminteste ce inseamna viata. Multumesc pentru ca existi! Te iubesc.

Car j'étais "la petite Parisienne"

Pentru ca inca imi amintesc Parisul vazut prin ochii lui, asa cum mi-l povestea el, asa cum numai noi doi ne puteam iubii in cadenta cu care Sena isi plimba de la un mal la altul amintirile reci de decembrie . Fiecare sarut de al lui era "comme une crème brûlée", ii simteam gustul dulce-amarui ce ma facea sa vreau mai mult...si mai mult...si mai mult. Puteam sa visez ca un copil in bratele lui ca intr-o zi, candva, Turnul Eiffel va fi numai al nostru, ca vom fi in varful lumii, oui, nous étions deux enfants brûlés par l'amour...deux enfants perdus dans leurs rêves....dar bineinteles ca orice vis are un sfarsit si trebuie sa te trezesti, uitandu-te imprejuru-ti si sa realizezi ca nu ti-au ramas decat cicatricile ce nu au sa se vindece niciodata. Sa uit acel vis dulce-amarui de decembrie care a fost mai profund decat orice alta amintire care mi-a ramas vie in suflet..? Nu... Pentru ca voi ramane mereu micuta lui parizianca, pentru ca Parisul e mereu mai frumos iarna, pentru ca mi-a promis ca va fi al meu pentru totdeauna, pentru ca pupilele mi-se dilata si inima-mi bate mai repede cand ii aud numele si pentru ca inca mai simt parfumul frantuzesc al unei vechi calatorii ce nu a avut loc niciodata.

Car je serai eternellement la tienne.