Presupunere.

Daca eram un anotimp, as fi fost toamna.

Daca eram o luna, as fi fost septembrie.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost sambata.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost seara.

Daca eram un animal marin, as fi fost pisica de mare.

Daca eram un animal de uscat, as fi fost pisica persana alba.

Daca eram o virtute, as fi fost speranta.

Daca eram o planeta, as fi fost Neptun.

Daca eram un lichid, as fi fost sange.

Daca eram o piatra, as fi fost topaz.

Daca eram un metal, as fi fost aur alb.

Daca eram o pasare, as fi fost lebada.

Daca eram o planta, as fi fost trandafir japonez.

Daca eram o stare a vremii, as fi fost ploaie.

Daca eram un instrument, as fi fost chitara.

Daca eram o floare, as fi fost lalea.

Daca eram un sentiment, as fi fost iubire.

Daca eram un sunet, as fi fost un “cri”.

Daca eram un cantec, as fi fost Scorpions - You and I.

Daca eram un film, as fi fost Jeux d'enfants.

Daca eram un serial, as fi fost Gossip Girl.

Daca eram un oras, as fi fost Paris.

Daca eram un gust, as fi fost amar.

Daca eram o aroma, as fi fost vanilie.

Daca eram o culoare, as fi fost bleu.

Daca eram un material, as fi fost casmir.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii.

Daca eram un drog, as fi fost morfina.

Daca eram un accesoriu, as fi fost cercei.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet.

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Marie din Pisicile Aristocrate.

Daca eram o forma, as fi fost romb.

Daca eram un numar, as fi fost 23!.

Daca eram o haina, as fi fost o rochie alba de vara.

Dau in continuare lui Kiddo.

To be or not to be?

Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ce poarta semnul infinitului. Si totusi, daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, n-as avea destula tarie da strig dupa o inmiita putere de munca.N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artitice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea sufletului nemuritor...
"Oglinda are doua fete!", este o replica dintr-un film care m-a emotionat. Ca sa primeasca dragostea dupa care tanjeste, ca sa aiba dreptul la fericire, o femeie trebuie sa fie -fir-ar sa fie!- inainte de orice altceva, frumoasa. La ce bun sa ne prefacem? Conditia e obligatoriu necesara. Si ca sa fie toate destinele feminine complicate, nu e nici macar suficienta! Ce sa faci daca nu te-ai nascut la umbra unei amprente genetice norocoase? Pe dracu-n patru! N-are rost sa te resemnezi intr-o lume in care criteriul primordial de acces la fericire este ambalajul lucios si fara denivelri scapate de sub control. Pana la urma, poti avea si tu ceea ce au celelalte si mai mult decat atat. Intr-un univers in care toate femeile sunt frumoase, cele destepte au castigat din start toate bataliile. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza fara a o uza. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei mii de ori peste cap ca sa o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.
Daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere cu nesmintita incapatanare, frumusetea. Sunt femeie si nimic din ceea ce este femeiesc nu mi-e strain...