Înşiră-te, mărgăritar!

Pentru ca viata e frumoasa, indiferent cum e ea alba, neagra sau colorata. Pentru ca toate au sens intr-un final. Pentru ca marea e frumoasa vara asa cum muntele e frumos iarna. Pentru ca tot binele facut se rasplateste in cele din urma. Pentru ca toate lacrimile tale pot vindeca o alta inima rupta. Pentru ca soarele iese dintre nori si straluceste cand te astepti mai putin. Pentru ca dragostea la prima vedere nu e doar in carti. Pentru ca doi oameni se pot uita la un lucru si pot sa vada ceva total distinct. Pentru ca parfumul de liliac nu e decat primavara. Pentru ca poti sa faci nopti albe pe strazi  cu prietenii decat vara. Pentru ca poti sa vezi cum se topeste un fulg de zapada in mana ta decat iarna. Pentru ca toamna e anotimpul meu preferat. Pentru ca maine va fi mai frumos ca azi. Pentru ca ieri a fost mai urat ca maine. Pentru ca un gand poate traversa oceane pentru a ajunge la persoana iubita. Pentru ca ochii sunt o fereastra deschisa pentru suflet asa cum este inima o usa larg deschisa pentru dragoste. Pentru ca simtul tactil devine mai dezvoltat atunci cand mainile noastre  se contopesc una in cealalta. Pentru ca poti sa ametesti de la un sarut. Pentru ca o persoana pe care nu o cunosti iti poate schimba viata. Pentru ca nimic nu se compara cu parfumul lui. Pentru ca sambata seara prietenii ies in oras. Pentru ca maine e duminica. Pentru ca un shot de tequila poate spala pacate, si poate crea altele noi. Pentru ca cele mai frumoase amintiri se scriu cu cerneala inimii. Pentru ca primul sarut adevarat nu se uita niciodata. Pentru ca iti curge prin vene dragostea lui. Pentru ca o oglinda poate fi poarta pentru o alta lume paralela. Pentru ca vrajitoria exista. Pentru ca dragostea nu moare!

Si mai ales pentru ca nu am mai scris de mult si a fost o insiruire alandala de sentimente. But who cares? I'm happy now! I've got him, my very own France and that's all I needed.

Donne-moi la main, embrasse-moi, mon amour...

Te iubesc atat de mult incat mi-e teama sa vorbesc, mi-e teama sa poate cuvintele mele se vor intoarce impotriva ta si te vor minti ele in locul meu.

Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu tine incat tot timpul cand vorbesc cu tine uit de unde sa incep si cu ce ar trebui sa sfarsesc...de fapt nu mi-au placut niciodata finalurile, doar inceputurile-mi par perle intr-un infinit albastru, intrucat continuarea este o poveste demna de a fii sacra si negandita de cineva ca mine.

As vrea sa-ti pot lua fiecare gand din mintea ta si sa-l prind de sufletul meu ca sa te pot avea mereu cu mine, o parte din tine aici langa mine...si fiecare particica sa ma completeze, sa-mi completeze fiinta adormita-n taina din profunzimea spiritului meu nestatornic.

Noaptea gandurile hoinaresc spre cel ce-l vor, te cauta infometate si lipsite de suflu, te cauta sa te-aduca aproape, sa te lege cu lanturile iubirii si sa nu mai poti evada oricat ai implora. Dulce abandon...Iubirea-mi egoista nu vrea sa te asculte, te vrea doar pentru a-l ei scop c-ascunde teama si singuratate.

Fara tine zilele nu au culoare, iar soarele-i trist in asfintit. Nici macar sufletul nu mai vorbeste cu mine, imi intoarce spatele cand incerc sa ma justific, sa ii explic. Nu mai vrea, asta-mi spune mereu si pleaca, rataceste singur departe de sperantele mele. Oare ii e mai bine asa?

Mi-e sufletul indurerat ca nu-ti pot tine trupul firav atunci cand iti e mai greu iar mana ta nu poate mangaia obrazul scaldat in lacrimi mute ce se joaca in ochii mei si canta cand de dor cand de iubire...soptesc in graba: e dor si doare...

Ti-as numara stelele din ochii tai si de fiecare data as saruta pleoapa care ma priveste numai cum un indragostit ca tine ar putea-o face, priveste dincolo de ce poate vedea si intelege dincolo de ce poate fii inteles.

Cand ma gandesc la tine toate cuvintele si sentimentele pornesc in hora sa te invrajbeasca, te vor in mijloc, sa te poarte departe intr-o oaza de nebunie in care sa-ti oglindeasca fericirea.

Iubirea-mi trece prin vene la fiecare pulsatie si te aud doar pe tine-n mintea mea, doar atingerea ta a ramas aceeasi acolo pe mana mea, doar atingerea pielii tale aprindere flacara vie in vidul sufletului, atingerea blanda a unui inger pazitor.

Si te astept pe tine mereu la granita dintre vis si realitate si revin acolo in fiecare noapte...uneori vii, alteori apare doar umbra ta in imaginatia mea, insa ziua vocea ta apare negresit, coloana infinita de comori.Insa noaptea, noapte esti doar al meu si-al gandurilor mele, la granita cu ochii tremurand de fericire si bratele tacute te astept din nou, mereu pe tine...caci tu mi-ai eliberat sufletul de mine..

Car j'étais "la petite Parisienne"

Pentru ca inca imi amintesc Parisul vazut prin ochii lui, asa cum mi-l povestea el, asa cum numai noi doi ne puteam iubii in cadenta cu care Sena isi plimba de la un mal la altul amintirile reci de decembrie . Fiecare sarut de al lui era "comme une crème brûlée", ii simteam gustul dulce-amarui ce ma facea sa vreau mai mult...si mai mult...si mai mult. Puteam sa visez ca un copil in bratele lui ca intr-o zi, candva, Turnul Eiffel va fi numai al nostru, ca vom fi in varful lumii, oui, nous étions deux enfants brûlés par l'amour...deux enfants perdus dans leurs rêves....dar bineinteles ca orice vis are un sfarsit si trebuie sa te trezesti, uitandu-te imprejuru-ti si sa realizezi ca nu ti-au ramas decat cicatricile ce nu au sa se vindece niciodata. Sa uit acel vis dulce-amarui de decembrie care a fost mai profund decat orice alta amintire care mi-a ramas vie in suflet..? Nu... Pentru ca voi ramane mereu micuta lui parizianca, pentru ca Parisul e mereu mai frumos iarna, pentru ca mi-a promis ca va fi al meu pentru totdeauna, pentru ca pupilele mi-se dilata si inima-mi bate mai repede cand ii aud numele si pentru ca inca mai simt parfumul frantuzesc al unei vechi calatorii ce nu a avut loc niciodata.

Car je serai eternellement la tienne.