You promised me poems...

Ea: Mi-ai cerut un zambet.
El: Da, dar tu mi-ai dat doua...
Ea: Un infinit.
El: Cum spuneam...
Ea: Mi-ai cerut un sarut.
El: Da, iar tu m-ai sarutat o noapte intreaga.
Ea: O viata intreaga, inca te mai sarut, in vise.

Ea: Mi-ai cerut o clipa de sinceritate.
El: Da, iar tu mi-ai trimis prea multe mesaje cu fantezii de ale tale...
Ea: Sunt o idealista. Tu esti fantezia mea.
El: Esti nebuna.
Ea: Stiu. Iti amintesti ziua cand am mers la Diverta? Era 13. 13 octombrie, ti-am zis sa nu ne intalnim atunci, pentru ca imi va purta ghinion, iar tu te-ai amuzat.
El: ...
Ea: Iti cumparai poezii de Nichita Stanescu. Iar eu te-am intrebat daca ai citit "Emotie de toamna"... Iar tu, tu ai inceput sa mi-o reciti:"A venit toamna"...Venise deja...13 octombrie...
El: Esti nebuna. Adio.
Ea: "Acopera-mi inima cu ceva...Cu umbra unui copac sau, mai bine, cu umbra ta. Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori, Ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori"... SI nu te-am mai vazut din ziua aia... Mai esti aici?
El: (niciun raspuns)
Ea: Unde esti? "Si atunci, ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le inec in mare."... De ce nu-mi mai raspunzi? Ai disparut?

Ea: Mi-ai promis... Mi-ai promis... Tii minte ce mi-ai promis?
El: (nimic)

Ea: "Suier luna si o rasar si o prefac... intr-o dragoste mare."

everything.

Talpile li se afundau in noroi.Se ineacau atat de adanc incat abia daca puteau sa-si scoata gatul din carnea strazii.Fara cuvinte multe,se chinuiau amandoi sa vada.N-a fost niciodata mai dureros sa se uite in jur.Un cal mort zacea cu ochii deschisi in mijlocul campului.Dintre coaste ii iesise un fluture crem,imbatat de caldura care se dispersa.Pasii lor mici rasunau tare si clar.Intre cer si pamant,hoitul unea lumile.

-Vezi tu,uneori existenta ne poate parea o simpla iluzie.Trebuie doar sa dam jos cateva straturi de piele ca sa ne trezim din ea.

-Si apoi?

-Si apoi incepem.

Vocea ii izvora de undeva din gatlej,trista, ragusita, umplea aerul.Isi dadu jos camasa,lasand sa i se vada pe spate doua cicatrici simetrice.Luandu-i mana in mana lui,el ii spuse sa le pipaie.Erau adanci.

-Aripile astea vor zbura din nou.


Asculta mai multe audio Muzica

Some bitches have the best men.

Him: Would you just stay with me?

Her: Stay with you? What for? Look at us, we're already fighting.

Him: Well that's what we do, we fight... You tell me when I am being an arrogant son of a bitch and I tell you when you are a pain in the ass. Which you are, 99% of the time. I'm not afraid to hurt your feelings. You have like a 2 second rebound rate, then you're back doing the next pain-in-the-ass thing.

Her: So what?

Him: So it's not gonna be easy. It's gonna be really hard. We're gonna have to work at this every day, but I want to do that because I want you. I want all of you, for ever, you and me, every day. Will you do something for me, please? Just picture your life for me? 30 years from now, 40 years from now? What's it look like? If it's with him, go. Go! I lost you once, I think I can do it again. If I thought that's what you really wanted. But don't you take the easy way out.

Note: some women are bitches. why do they have the best men and don't even recognize the excellence of they have next to them?

Pariu cu viata

Ploua. Simt cum ploua.

Printre mormane de amintiri si cuvinte gri un singur gand se regaseste in intreaga mea fiinta: mi-e dor. Parca au trecut ani de zile de cand lumina soarelui nu a mai patruns prin fereastra mea mica si plina de praf.

E cald.

Si lacrimi se rostogolesc usor pe obraz. Si da! Viata e nedreapta. Mi-am pierdut pana si amintirile. Credeam ca nu mai pot simtii nimic, dar frigul ma patrunde pana la  oase. Si ma strang toata intr-un colt. As vrea sa ma ascund, dar nu am unde. Mi-am pierdut cu timpul si licarirea de speranta oarba ce o pastram cu pretul vietii. Nu vreau sa ma gandesc. M-am saturat! Simt ca asteptarea nu vrea sa ia sfarsit... O vază de sticlă stă rasturnată la picioarele mele. Si ea si-a pierdut florile. Pun mana pe ea si privesc fereastra. Sa indraznesc? DA! Ochii imi stralucesc. Inchisoarea se sparge si soarele patrunde timid in camera mea. LIBERTATE! Cad in genunchi si imi adun inima facuta bucati pe podeaua murdara. Mainile mi s-au umplut de sange. Am strapuns o amintire si m-am regasit. 

Dintr-o data totul are sens: am fugit de lume, m-am inchis in singuratate. Am crezut ca pot uita. Am strans in mine dezamagire si ura si inima mi s-a facut bucati, dar am continuat sa te iubesc cu fiecare bucatica din mine. Mi-am ascuns amintirile intr-un buzunar.

Am simtit ca trecutul nu ma lasa asa ca l-am lasat eu pe el. Am vazut ca norocul nu ma gaseste, asa ca l-am cautat eu pe el. Am rasplatit ura cu iubire, dezamagirea cu speranta, tristetea cu fericirea, lacrima cu un zambet, durerea cu o mangaiere; am strans in mine tot ce era al meu.

Am facut pariu cu viata si am castigat. Tot ce tine de trecut pastrez adanc in inima mea. Nu indraznesc sa gresesc din nou. 

Ce mult te-am iubit...

Car j'étais "la petite Parisienne"

Pentru ca inca imi amintesc Parisul vazut prin ochii lui, asa cum mi-l povestea el, asa cum numai noi doi ne puteam iubii in cadenta cu care Sena isi plimba de la un mal la altul amintirile reci de decembrie . Fiecare sarut de al lui era "comme une crème brûlée", ii simteam gustul dulce-amarui ce ma facea sa vreau mai mult...si mai mult...si mai mult. Puteam sa visez ca un copil in bratele lui ca intr-o zi, candva, Turnul Eiffel va fi numai al nostru, ca vom fi in varful lumii, oui, nous étions deux enfants brûlés par l'amour...deux enfants perdus dans leurs rêves....dar bineinteles ca orice vis are un sfarsit si trebuie sa te trezesti, uitandu-te imprejuru-ti si sa realizezi ca nu ti-au ramas decat cicatricile ce nu au sa se vindece niciodata. Sa uit acel vis dulce-amarui de decembrie care a fost mai profund decat orice alta amintire care mi-a ramas vie in suflet..? Nu... Pentru ca voi ramane mereu micuta lui parizianca, pentru ca Parisul e mereu mai frumos iarna, pentru ca mi-a promis ca va fi al meu pentru totdeauna, pentru ca pupilele mi-se dilata si inima-mi bate mai repede cand ii aud numele si pentru ca inca mai simt parfumul frantuzesc al unei vechi calatorii ce nu a avut loc niciodata.

Car je serai eternellement la tienne.

Ianuarie Forever

Hello tuturor! Iata-ne la sfarsitul lui 2009, si acum vedem cum au trecut pe nesimtite 365 de zile de bucurii, de tristeti, de surprize sau de dezamgiri. Am promis ca imi voi posta bucuriile si regretele anului 2009, asa ca ma voi tine de cuvant.
Sper ca nu va suparati ca voi incepe cu regretele, nu? ok, sa incepem.

Regrete:
-nu am indraznit mai mult chiar daca stiam ca pot
-nu am avut curajul sa spun "te iubesc" la momentu potrivit
-nu am primit pe cat am oferit
-prietenii care m-au folosit si m-au calcat in picioare
-faptul ca am vistat accidente ce mai apoi s-au intamplat
-am terminat gimnaziul
-am inceput liceul
-am gresit, mi-am cerut scuze si nu am fost iertata
-faptul ca despartirea de o persoana draga a fost o consecinta a frustrarilor adunate in timp
-perioada plina de regrete: 15 septembrie-11 decembrie

Bucurii:
-am avut puterea de a uita o veche iubire
-scopul mi-a scuzat mijloacele
-am descoperit oameni minunati
-am avut curajul de a lua singura decizii
-am iubit cu toata fiinta
-am invatat din greseli
-am oferit tot ce aveam prietenilor
-am gasit o cale de iertare si de a uita greselile celorlalti
-zi preferata din an: 12.12.2009 si 20.02.2009
-saptamana de neuitat: 02-09 iulie 2009

Si totusi la capatul fiecarui an, râcâi in gramada de sperante ca un copil in cosul cu jucarii. Vine din nou ianuarie cu nadejdile lui neincepute si cu sansa de-a promite, mincinos sau nu, dar obligatoriu optimist, ca voi fi mai buna, ca voi fi mai tenace, mai fericita, mai bogata, mai desteapta, mai abila in noul an. Ca nu voi irosi cele 12 luni care-mi sunt date pe tava, neincepute, ci le voi face cel mai norocos rastimp al vietii mele.
La multi ani!

Iubire pe viata si pe moarte?

Dragostea "pe viata" are fragezimea unui pahar de sampanie spart la miez de noapte in toiul nuntii. Dulceata ei, a sampaniei si a iubirii, aluneca spre inevitabil oricat de cu mare evlavie ar fi pastrata. Si atunci, macar din cand in cand, trebuie sa reiei exercitiul pur al emotiei si rascolirii, razvratirii. S-o faci cu nebunie si constiinciozitate, cu nadejde, cu deznadejde. Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat. Sa simtii ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarea celuilalt. Sa-ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau. Sa lasi sa-ti curga prin vene parfumul sau dulce-otravit, egoist, salbatic, terestru si inaltator. Si sa uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata. Sa vrei sa il iubesti pentru totdeauna si sa te iubeasca mereu.
Imposibil.

Eternitatea unei clipe pierdute

Ca intotdeauna, trecutul prinde glas. Din pacate inca mai imi urla in minte vorbe nespuse, ajungand raceala sunetelor mute pana la suflet. Si da! Doare...Dar durerea nu e un capat de drum. Toate vor fi bine intr-un final. Si daca nu sunt, inseamna ca inca nu e finalul.



Ieri chipul tau il adoram ,ca pe un inger preacurat
Si printre vise-ti cautam sarutul crud nevinovat,
Cand sufletul mi-era ucis ,incet,incet de nepasare
Tu te pierdeai iar in abis lasand in urm-a mea chemare.
Tot ieri imbratisam tistea si-apoi plangeam in noaptea grea,
Cand ma-ncalzeam doar cu finetea ,ascunsa in privirea ta
Si tu erai mult prea departe,in lumea mea absurda,falsa
Doar vorbe reci ,dar si desarte ce-n suflet urme-adanci imi lasa...
Dar astazi plec.Si n-am sa-ntorc privirea-napoi,
Caci nu mai vreau tacerea si frigul dintre noi
Azi plec din calea ta cu-n zambet cald si viu
Si-mi vad de viata mea cu sufletul pustiu
Tot azi ma faci uitata ,cand toate-s fara rost,
Dar stim ca niciodata nu va mai fi ce-a fost!