Te iubesc atat de mult incat mi-e teama sa vorbesc, mi-e teama sa poate cuvintele mele se vor intoarce impotriva ta si te vor minti ele in locul meu.
Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu tine incat tot timpul cand vorbesc cu tine uit de unde sa incep si cu ce ar trebui sa sfarsesc...de fapt nu mi-au placut niciodata finalurile, doar inceputurile-mi par perle intr-un infinit albastru, intrucat continuarea este o poveste demna de a fii sacra si negandita de cineva ca mine.
As vrea sa-ti pot lua fiecare gand din mintea ta si sa-l prind de sufletul meu ca sa te pot avea mereu cu mine, o parte din tine aici langa mine...si fiecare particica sa ma completeze, sa-mi completeze fiinta adormita-n taina din profunzimea spiritului meu nestatornic.
Noaptea gandurile hoinaresc spre cel ce-l vor, te cauta infometate si lipsite de suflu, te cauta sa te-aduca aproape, sa te lege cu lanturile iubirii si sa nu mai poti evada oricat ai implora. Dulce abandon...Iubirea-mi egoista nu vrea sa te asculte, te vrea doar pentru a-l ei scop c-ascunde teama si singuratate.
Fara tine zilele nu au culoare, iar soarele-i trist in asfintit. Nici macar sufletul nu mai vorbeste cu mine, imi intoarce spatele cand incerc sa ma justific, sa ii explic. Nu mai vrea, asta-mi spune mereu si pleaca, rataceste singur departe de sperantele mele. Oare ii e mai bine asa?
Mi-e sufletul indurerat ca nu-ti pot tine trupul firav atunci cand iti e mai greu iar mana ta nu poate mangaia obrazul scaldat in lacrimi mute ce se joaca in ochii mei si canta cand de dor cand de iubire...soptesc in graba: e dor si doare...
Ti-as numara stelele din ochii tai si de fiecare data as saruta pleoapa care ma priveste numai cum un indragostit ca tine ar putea-o face, priveste dincolo de ce poate vedea si intelege dincolo de ce poate fii inteles.
Cand ma gandesc la tine toate cuvintele si sentimentele pornesc in hora sa te invrajbeasca, te vor in mijloc, sa te poarte departe intr-o oaza de nebunie in care sa-ti oglindeasca fericirea.
Iubirea-mi trece prin vene la fiecare pulsatie si te aud doar pe tine-n mintea mea, doar atingerea ta a ramas aceeasi acolo pe mana mea, doar atingerea pielii tale aprindere flacara vie in vidul sufletului, atingerea blanda a unui inger pazitor.
Si te astept pe tine mereu la granita dintre vis si realitate si revin acolo in fiecare noapte...uneori vii, alteori apare doar umbra ta in imaginatia mea, insa ziua vocea ta apare negresit, coloana infinita de comori.Insa noaptea, noapte esti doar al meu si-al gandurilor mele, la granita cu ochii tremurand de fericire si bratele tacute te astept din nou, mereu pe tine...caci tu mi-ai eliberat sufletul de mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu