Ca intotdeauna, trecutul prinde glas. Din pacate inca mai imi urla in minte vorbe nespuse, ajungand raceala sunetelor mute pana la suflet. Si da! Doare...Dar durerea nu e un capat de drum. Toate vor fi bine intr-un final. Si daca nu sunt, inseamna ca inca nu e finalul.
Ieri chipul tau il adoram ,ca pe un inger preacurat
Si printre vise-ti cautam sarutul crud nevinovat,
Cand sufletul mi-era ucis ,incet,incet de nepasare
Tu te pierdeai iar in abis lasand in urm-a mea chemare.
Tot ieri imbratisam tistea si-apoi plangeam in noaptea grea,
Cand ma-ncalzeam doar cu finetea ,ascunsa in privirea ta
Si tu erai mult prea departe,in lumea mea absurda,falsa
Doar vorbe reci ,dar si desarte ce-n suflet urme-adanci imi lasa...
Dar astazi plec.Si n-am sa-ntorc privirea-napoi,
Caci nu mai vreau tacerea si frigul dintre noi
Azi plec din calea ta cu-n zambet cald si viu
Si-mi vad de viata mea cu sufletul pustiu
Tot azi ma faci uitata ,cand toate-s fara rost,
Dar stim ca niciodata nu va mai fi ce-a fost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu