In lumea decojita de morala binele e plicticos. Doar raul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu totii sa furam cate ceva. De-aia exista prosti pe lume, ca sa traiasca bine desteptii. Ne-ar placea sa turnam minciuni ca niste ploi dezlantuite. Cateodata mai ca ne-am dori sa crape nu doar cate-o capra a vecinului, ci chiar vecinul insusi. Incercand sa ne gasim implinirea sufletului, ochii nostri aluneca dupa trupuri apetisante si nu suntem in stare sa ii ferecam sfios sub gene.
Ce e bine? Ce-i rau? Am fost invatati sa le deosebim de mici, dar oare chiar am trecut testul?
Binele unuia e raul altuia. Cineva castiga si altcineva pierde. Suntem intr-o contiuna abla-neagra cu noi insine, dar savoarea si farmecul vietii vin tocmai din incercarea noastra de a ne plasa, undeva, intre bine si rau. Viata e frumoasa pentru ca e colorata. Nu alba, nu neagra, ci tarcata. Iar raul e misterios, interdictiile se cer incalcate. Asa s-au inventat zicalele gen "Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor". E adevarat, e crunt de adevarat ca in noi fosneste, racoros si superb, fascinatia raului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu