Ianuarie Forever

Hello tuturor! Iata-ne la sfarsitul lui 2009, si acum vedem cum au trecut pe nesimtite 365 de zile de bucurii, de tristeti, de surprize sau de dezamgiri. Am promis ca imi voi posta bucuriile si regretele anului 2009, asa ca ma voi tine de cuvant.
Sper ca nu va suparati ca voi incepe cu regretele, nu? ok, sa incepem.

Regrete:
-nu am indraznit mai mult chiar daca stiam ca pot
-nu am avut curajul sa spun "te iubesc" la momentu potrivit
-nu am primit pe cat am oferit
-prietenii care m-au folosit si m-au calcat in picioare
-faptul ca am vistat accidente ce mai apoi s-au intamplat
-am terminat gimnaziul
-am inceput liceul
-am gresit, mi-am cerut scuze si nu am fost iertata
-faptul ca despartirea de o persoana draga a fost o consecinta a frustrarilor adunate in timp
-perioada plina de regrete: 15 septembrie-11 decembrie

Bucurii:
-am avut puterea de a uita o veche iubire
-scopul mi-a scuzat mijloacele
-am descoperit oameni minunati
-am avut curajul de a lua singura decizii
-am iubit cu toata fiinta
-am invatat din greseli
-am oferit tot ce aveam prietenilor
-am gasit o cale de iertare si de a uita greselile celorlalti
-zi preferata din an: 12.12.2009 si 20.02.2009
-saptamana de neuitat: 02-09 iulie 2009

Si totusi la capatul fiecarui an, râcâi in gramada de sperante ca un copil in cosul cu jucarii. Vine din nou ianuarie cu nadejdile lui neincepute si cu sansa de-a promite, mincinos sau nu, dar obligatoriu optimist, ca voi fi mai buna, ca voi fi mai tenace, mai fericita, mai bogata, mai desteapta, mai abila in noul an. Ca nu voi irosi cele 12 luni care-mi sunt date pe tava, neincepute, ci le voi face cel mai norocos rastimp al vietii mele.
La multi ani!

Ce e bine? Ce-i rau?

In lumea decojita de morala binele e plicticos. Doar raul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu totii sa furam cate ceva. De-aia exista prosti pe lume, ca sa traiasca bine desteptii. Ne-ar placea sa turnam minciuni ca niste ploi dezlantuite. Cateodata mai ca ne-am dori sa crape nu doar cate-o capra a vecinului, ci chiar vecinul insusi. Incercand sa ne gasim implinirea sufletului, ochii nostri aluneca dupa trupuri apetisante si nu suntem in stare sa ii ferecam sfios sub gene.
Ce e bine? Ce-i rau? Am fost invatati sa le deosebim de mici, dar oare chiar am trecut testul?
Binele unuia e raul altuia. Cineva castiga si altcineva pierde. Suntem intr-o contiuna abla-neagra cu noi insine, dar savoarea si farmecul vietii vin tocmai din incercarea noastra de a ne plasa, undeva, intre bine si rau. Viata e frumoasa pentru ca e colorata. Nu alba, nu neagra, ci tarcata. Iar raul e misterios, interdictiile se cer incalcate. Asa s-au inventat zicalele gen "Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor". E adevarat, e crunt de adevarat ca in noi fosneste, racoros si superb, fascinatia raului.

Iubire pe viata si pe moarte?

Dragostea "pe viata" are fragezimea unui pahar de sampanie spart la miez de noapte in toiul nuntii. Dulceata ei, a sampaniei si a iubirii, aluneca spre inevitabil oricat de cu mare evlavie ar fi pastrata. Si atunci, macar din cand in cand, trebuie sa reiei exercitiul pur al emotiei si rascolirii, razvratirii. S-o faci cu nebunie si constiinciozitate, cu nadejde, cu deznadejde. Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat. Sa simtii ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarea celuilalt. Sa-ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau. Sa lasi sa-ti curga prin vene parfumul sau dulce-otravit, egoist, salbatic, terestru si inaltator. Si sa uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata. Sa vrei sa il iubesti pentru totdeauna si sa te iubeasca mereu.
Imposibil.

Pana la urma...iubirea conteaza!

’’A visa esta-i fericirea,a astepta,asta e viata.’’ (Victor Hugo)
’’Omul e cersetor de existenta’’ (Cioran)
’’Pendula arata clipa,dar cine arata vesnicia ?’’ (Walt Whiteman)



Omul trebuie sa fie capabil sa inteleaga viata si ca atare, sa o pretuiasca.
Omul trebuie sa accepte ca nu totul poate fi in perfecta armonie.
Ca orice lucru,viata are si ea partile sale negre.Uneori, viata ne loveste atat de rau, incat nu credem ca ne vom mai ridica vreodata. Dar omul trebuie sa spere , sa nadajduiasaca la ziua de maine .’’Dupa furtuna, vine si vreme buna !’’.
Viata e ca vremea.Uneori e frumoasa,senina,alteori e intunecoasa si deznadajduitoare. Si cum va fi starea ei maine, doar Dumnezeu poate hotari.
Omul trebuie sa aiba idealuri in viata,un tel,un motiv pentru a trai si a se lupta cu vremea rea.
Omul isi doreste iubire, fericire, dar ce ofere el in schimb ? Ce dai, asemenea primesti !Atunci cand are iubirea,trebuie sa o pretuiasca si sa o consolideze. Iubirea este ca un lastar de floare.Intai trebuie sadit,apoi udat,ingrijit, pentru ca atunci cand creste ,si el ,la randul lui sa poata avea alti lastari. Dar aceasta necesita atentie permanenta.
Fericirea....ea vine o data cu iubirea. Atunci cand iubim suntem fericiti si facem fapte bune. Fapte care se adauga pe foile sufletului nostru. Persoanele care cersesc iubire sunt acelea care mult timp au raspandit rautate, iar cand s-au saturat sa o mai faca,din plictiseala(sau intamplare), au descoperit iubirea. Dar fiind prea tarziu, nu au mai putut sa o aiba si acum trebuie sa se multumeasca doar ce cersirea ei. Lectia pe care o primesc ei este importanta :pana la urma, iubirea conteaza.

Eternitatea unei clipe pierdute

Ca intotdeauna, trecutul prinde glas. Din pacate inca mai imi urla in minte vorbe nespuse, ajungand raceala sunetelor mute pana la suflet. Si da! Doare...Dar durerea nu e un capat de drum. Toate vor fi bine intr-un final. Si daca nu sunt, inseamna ca inca nu e finalul.



Ieri chipul tau il adoram ,ca pe un inger preacurat
Si printre vise-ti cautam sarutul crud nevinovat,
Cand sufletul mi-era ucis ,incet,incet de nepasare
Tu te pierdeai iar in abis lasand in urm-a mea chemare.
Tot ieri imbratisam tistea si-apoi plangeam in noaptea grea,
Cand ma-ncalzeam doar cu finetea ,ascunsa in privirea ta
Si tu erai mult prea departe,in lumea mea absurda,falsa
Doar vorbe reci ,dar si desarte ce-n suflet urme-adanci imi lasa...
Dar astazi plec.Si n-am sa-ntorc privirea-napoi,
Caci nu mai vreau tacerea si frigul dintre noi
Azi plec din calea ta cu-n zambet cald si viu
Si-mi vad de viata mea cu sufletul pustiu
Tot azi ma faci uitata ,cand toate-s fara rost,
Dar stim ca niciodata nu va mai fi ce-a fost!

Can you feel it?! It's the winter!

Facand abstractie de faptul ca azi este ziua Romaniei, este si prima zi de iarna! Probabil ca de azi poti incepe sa asculti colinde fara sa te considere nimeni tacanit (hei de ce va tot luati de mine ca ascult colinde in iulie?!). Va anunt ca mai sunt 24 de zile pana la Craciun!Dar mai aproape este si teza mea la romana, aa pardon, Mos Nicolae (care probabil anul asta vine cu o prajina daca o dau in bara la teza). Prima data m-am gandit sa postes Wish-list-ul meu pentru Craciun dar ma gandesc ca si voi v-ati minuna de lungimea si densitatea acestuia (no comment! am fost fetita cuminte anul acesta). Mie inca nu imi vine sa cred cat de repede a trecut anul acesta, chiar daca zic asta la fiecare sfarsit de an, 2009 a avut cea mai urata toamna traita de mine, dar in schimb mi-a adus cele mai frumoase amintiri. Despre aceste amintiri am sa va povestesc pe 31 decembrie, despre regretele mele, si despre bucuriile mele, ca asa e frumos de revelion, nu? Doamne, Dumnezeule, abea astept sa vina vacanta de iarna, care e luata cu o saptamana mai devreme (iubesc democratia!), si sa inceapa mama sa faca traditionalele ei prajituri de iarna. Cred ca incep sa intru in febra sarbatorilor! (sau intra ea in mine). V-am spus mai inainte despre Wish-list-ul acela..., ei bine sa stiti ca nu sunt zgarcita pentru ca si eu am o lista de cadouri pentru prietenii mei la fel de mare. (bugetul il castig milogindu-ma de ai mei. Sa stiti ca merge!). La scoala deja am vorbit cu noii colegi sa facem un mic joc al cadourilor si sa luam fiecare ceva, nu conteaza ce, si la scoala sa facem biletele cu numele fiecaruia si sa dam cadoul cui regasim numele pe biletelul extras. Mi s-a parut genial!
A si da! Aproape ca uitasem! Pot sa-i dau in judecata pe operatorii de emisiuni pentru ca nu vor sa difuzeze filme bune sau desene animate dragute cu ocazia lui 1 decembrie? (e singurul mod in care pot si eu sa profit de ziua Romaniei).
Acum, trebuie sa ma duc sa dau atacul la prea plinul meu frigider, pentru ca stomacul meu a inceput sa converseze cu sunetul tastelor. In incheiere mai vreau sa zic ceva! VREAU SA NINGA!