Presupunere.

Daca eram un anotimp, as fi fost toamna.

Daca eram o luna, as fi fost septembrie.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost sambata.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost seara.

Daca eram un animal marin, as fi fost pisica de mare.

Daca eram un animal de uscat, as fi fost pisica persana alba.

Daca eram o virtute, as fi fost speranta.

Daca eram o planeta, as fi fost Neptun.

Daca eram un lichid, as fi fost sange.

Daca eram o piatra, as fi fost topaz.

Daca eram un metal, as fi fost aur alb.

Daca eram o pasare, as fi fost lebada.

Daca eram o planta, as fi fost trandafir japonez.

Daca eram o stare a vremii, as fi fost ploaie.

Daca eram un instrument, as fi fost chitara.

Daca eram o floare, as fi fost lalea.

Daca eram un sentiment, as fi fost iubire.

Daca eram un sunet, as fi fost un “cri”.

Daca eram un cantec, as fi fost Scorpions - You and I.

Daca eram un film, as fi fost Jeux d'enfants.

Daca eram un serial, as fi fost Gossip Girl.

Daca eram un oras, as fi fost Paris.

Daca eram un gust, as fi fost amar.

Daca eram o aroma, as fi fost vanilie.

Daca eram o culoare, as fi fost bleu.

Daca eram un material, as fi fost casmir.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii.

Daca eram un drog, as fi fost morfina.

Daca eram un accesoriu, as fi fost cercei.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet.

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Marie din Pisicile Aristocrate.

Daca eram o forma, as fi fost romb.

Daca eram un numar, as fi fost 23!.

Daca eram o haina, as fi fost o rochie alba de vara.

Dau in continuare lui Kiddo.

Donne-moi la main, embrasse-moi, mon amour...

Te iubesc atat de mult incat mi-e teama sa vorbesc, mi-e teama sa poate cuvintele mele se vor intoarce impotriva ta si te vor minti ele in locul meu.

Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu tine incat tot timpul cand vorbesc cu tine uit de unde sa incep si cu ce ar trebui sa sfarsesc...de fapt nu mi-au placut niciodata finalurile, doar inceputurile-mi par perle intr-un infinit albastru, intrucat continuarea este o poveste demna de a fii sacra si negandita de cineva ca mine.

As vrea sa-ti pot lua fiecare gand din mintea ta si sa-l prind de sufletul meu ca sa te pot avea mereu cu mine, o parte din tine aici langa mine...si fiecare particica sa ma completeze, sa-mi completeze fiinta adormita-n taina din profunzimea spiritului meu nestatornic.

Noaptea gandurile hoinaresc spre cel ce-l vor, te cauta infometate si lipsite de suflu, te cauta sa te-aduca aproape, sa te lege cu lanturile iubirii si sa nu mai poti evada oricat ai implora. Dulce abandon...Iubirea-mi egoista nu vrea sa te asculte, te vrea doar pentru a-l ei scop c-ascunde teama si singuratate.

Fara tine zilele nu au culoare, iar soarele-i trist in asfintit. Nici macar sufletul nu mai vorbeste cu mine, imi intoarce spatele cand incerc sa ma justific, sa ii explic. Nu mai vrea, asta-mi spune mereu si pleaca, rataceste singur departe de sperantele mele. Oare ii e mai bine asa?

Mi-e sufletul indurerat ca nu-ti pot tine trupul firav atunci cand iti e mai greu iar mana ta nu poate mangaia obrazul scaldat in lacrimi mute ce se joaca in ochii mei si canta cand de dor cand de iubire...soptesc in graba: e dor si doare...

Ti-as numara stelele din ochii tai si de fiecare data as saruta pleoapa care ma priveste numai cum un indragostit ca tine ar putea-o face, priveste dincolo de ce poate vedea si intelege dincolo de ce poate fii inteles.

Cand ma gandesc la tine toate cuvintele si sentimentele pornesc in hora sa te invrajbeasca, te vor in mijloc, sa te poarte departe intr-o oaza de nebunie in care sa-ti oglindeasca fericirea.

Iubirea-mi trece prin vene la fiecare pulsatie si te aud doar pe tine-n mintea mea, doar atingerea ta a ramas aceeasi acolo pe mana mea, doar atingerea pielii tale aprindere flacara vie in vidul sufletului, atingerea blanda a unui inger pazitor.

Si te astept pe tine mereu la granita dintre vis si realitate si revin acolo in fiecare noapte...uneori vii, alteori apare doar umbra ta in imaginatia mea, insa ziua vocea ta apare negresit, coloana infinita de comori.Insa noaptea, noapte esti doar al meu si-al gandurilor mele, la granita cu ochii tremurand de fericire si bratele tacute te astept din nou, mereu pe tine...caci tu mi-ai eliberat sufletul de mine..

Thanks for teaching me how to live

Una din cele mai mari prostii pe care le-ai putea face in viata este ca dupa inlaturarea unei persoane, sa incerci s-o inlocuiesti cu o alta. Toti oamenii sunt unici si speciali in felul lor... indiferent care este acela. Dar niciodata nu vei putea inlocui o persoana. O data ce ai cunoscut un om, in viata ta s-a mai creat un drum, care poate duce oriunde. Chiar daca in mijlocul drumului apare o bariera, nu inseamna ca nu o poti sari, ca nu te poti strecura pe dedesubt, sau chiar sa o ocolesti pe langa. Drumurile se inchid doar daca vrem noi asta, dar nu dispar, raman acolo. Chiar daca timpul trece, si praful se depune.

Daca iti spun ca "te iubesc", fii convins ca asa este. Nu o spun doar ca sa poti auzi tu aceste cuvinte de la mine... sa-ti satisfac o posibila curiozitate. Sunt mult prea mici sansele sa o spun din politete... dar sper ca daca vei auzi cuvintele astea din gura mea, sa-ti dai seama daca este adevarat sau o simpla politete.
Tu, oricine ai fi, sa stii ca ai locul tau special in sertar, indiferent de ce a fost, este sau va fi, si fii convins ca nimeni nu-ti va lua locul. Lucrurile, faptele si oamenii se iarta, dar nu se uita. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea pot altii sa faca mai bine, ci conteaza ceea ce poti sa faci TU.

Mi-as dori sa nu fie atat de complicat.
Mi-as dori sa imi pot da seama ce se intampla si ce anume simt, fara sa fac vreo greseala.
Iar daca mi-as da seama, mi-ar placea sa-ti impartasesc sentimentele. Cat si sa iau o decizie corecta, care sa nu afecteze pe nimeni.

Vreau sa iti multumesc pentru ca ai stiut pur si simplu ce sa spui, cand sa spui, cand sa pastrezi tacerea, cand sa-mi oferi un suras sau cand sa ma tii de mana pentru a nu cadea.

Tot ce am scris mai sus este pentru o persoana cu adevarat speciala ce nu a aparut de prea mult timp in viata mea, dar parca ma stie de cand am pasit pentru prima data singura pe pamant. Bunatatea si rabdarea acestei persoane au contat enorm. Este pentru cineva care merita o multumire din suflet.

TE IUBESC!

Daca ai sti...

Daca ai sti  cat de mult imi lipsesti, ai opri timpul in loc? Daca ai sti ca ma simt oarba fara lumina privirii tale, ai pune ochii tai in locul globilor  mei stingheri din orbitele mele intunecate? Daca ai sti ca raman muta fara caldura buzelor tale, oare ai putea sa-mi oferi o sarutare eterna? Sau daca, lipsita vreodata de galsul tau, eu n-as mai auzii, ai putea sa-mi "canti" mereu iubirea? Daca as pierde simtul tactil si dreptul de a revedea locurile dragi, m-ai purta atunci pe brate pentru a-mi implinii dorinta? Daca intr-un moment de ratacire nu as mai visa, mi-ai cladi aripi sa imi poarte gandul catre tine? Daca intr-un minut mi-as pierde controlul memoriei, mi-ai putea reinventa identitatea? Daca ai sti ca am incetat sa mai sper, ai construi din nou un castel de iluzii in inima mea?

Si daca orice final are un inceput, si daca orice semn de intrebare se perpetueaza in mintea noastra, spune, vei fi capabil vreodata sa faci compromisuri in numele iubirii? Aminteste-ti ca cel mai de pret dar pe care-l avem e dragostea. Astfel niciunul dintre noi nu va uita sa zambeasca, sa viseze... sa-si ia de mana perechea si sa aiba curajul sa se bucure de fiecare clipa petrecuta impreuna. Nu vom mai fi nevoiti sa ne ascundem sentimentele sau sa le marturisim doar la "zile mari"...

Daca nu lasam mesajul dragostei sa se piarda vom incerca sa ne privim sufletele, sa zambim si sa realizam ca iubirea nu e ceva de moment, e ceva ce trebuie sa existe mereu, iar noi trebuie sa facem din fiecare zi o sarbatoare a iubirii, pentru ca intr-adevar, "unde dragoste nu e, nimic nu e!" .

-you made me feel alive for the first time in my life-