E toamna. E frig. E frumos.

Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine si raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in părul vietii, eu merg indarjit , in răspăr.
Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a intregul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cel pe care am luptat sa-l imblanzesc. Si-atunci ma-ntreb, hotarata sa rad, pregatita sa plang: ce tinute de toamna a tineretii sa aleg? Ce conduite mature pentru anotimpurile intelepciunii, sa adopt?
Am nevoie urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva si sa-mi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteaza cu ce. Trufia mea nedomolita cu o singuratate asumata? E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E toamna. E frig. E frumos.