Un barbat iubeste adrenalina- de la zambetul domnisoarei care-i serveste masa, tot drumul pana ajunge la el acasa- dinadins. Iubeste momentul si nu complicatiile: cam de asta poarta mai mereu un prezervativ la el.
Dar mai mult decat atat- acel reflex meschin de a poseda tot ce e frumos – iubeste jocul. Jocul deslusirii unui altfel de zambet intr-un loc plin de femei, emotia aceea pregatitoare care-i chinuie orgoliul, primii pasii spre masa ei si repetarea replicilor in gand. Un barbat iubeste invitatia, dar mai ales refuzul. Pentru ca-i deschide drumul unor scheme si dileme pe care le joaca pana la ultima carte, pana la ultimul leu.
Iubeste mai apoi – spre deosebire de femei- fara nici cea mai mica inhibitie. Femei de tot felul, in momentele lor de desfranare, de vulnerabilitate pe care o poseda, de frumusete fara pic de ajutor. Le descopera pana la cel mai mic detaliu, le ghiceste gandurile ascunse in perna si drumul spre fericirea de 10 secunde. Uneori mai mult.
Un barbat iubeste viata. De dimineata – adica ora pranzului- pana noaptea tarziu. E hoinar in fiecare moment, indiferent daca se preface ca e un animal adaptat la spatiul de birou sau un docil in fata femeilor din familie. Iubeste berea, tabietul cel mai acceptabil, care vine in atatea doze cati bani mai are in portofel.
Iubeste si sportul, pentru ca-i da sansa de a iesi din propria piele si a se pierde in cea a instinctelor care-l elibereaza. Mai urat e cand iubeste sportul doar din fata televizorului.
Din cand in cand iubeste alti barbati, dar asta e ceva ce nu multa lume accepta.
Uneori chiar iubeste. Cu disperarea unui om care se stie deja in afara legii pentru ca, pentru ea, ar comite destule crime din iubire. Iubeste cu toata fiinta lui, fara sa stie cand s-a curatat de egoism si reguli masculine nescrise. In acele dati nu e absolut nimic in lume care sa-l opreasca din a face acea femeie a lui. Din a o idolatriza aproape, de a-i pune lumea lui la picioare si a cere la fel, dar niciodata prin cuvinte. Din a iubi cu mai mult patos decat le-a iubit pe toate cele dinaintea ei, impreuna.
Un barbat isi iubeste sotia. Cea care l-a nascut si pe el inca o data, atunci cand i-a nascut copii. Cea care a purtat in sangele ei toate minunile si mizeriile lui si le-a iubit pe ambele in egala masura. Isi iubeste sotia si o scoate in lume cu o mandria regelui ce a cucerit inca un imperiu. Imperiu modelat in forme de relief rotunjite si populat de zambete, lacrimi si care are drept epicentru o inima care bate pentru el.
